
De ce grâul este scump pe bursă, dar ieftin în gospodăria fermierului
CONSTANȚA - Fermierii privesc cu neîncredere creșterile înregistrate pe bursele internaționale de cereale în timp ce primesc oferte mult mai mici pentru marfa din propriile depozite. Iurie Rija, director executiv al Asociației Agrocereale din Republica Moldova, a analizat mecanismul prin care valoarea grâului se pierde pe traseul dintre bursa de la Paris și gospodăria agricultorului.
- Preț internațional MATIF: Aproximativ 266 dolari pe tonă (calculat la reperul de 232,75 euro pe tonă).
- Oferta locală în depozit: Echivalentul a 153 - 187 dolari pe tonă pentru producția stocată.
- Diferența comercială: O marjă de 79 - 113 dolari pe tonă acoperă costurile logistice, riscurile și finanțarea.
- Costul păstrării: Dobânzile, spațiul de depozitare și pierderile cantitative adaugă cheltuieli suplimentare pentru fermierii care amână vânzarea.
Diferențe majore între burse și plata efectivă
Conform analizei realizate de expertul moldovean, cotațiile de pe piețele internaționale nu se reflectă automat în suma pe care agricultorul o încasează la poarta fermei. În timp ce pe piața europeană grâul este cotat la peste 260 de dolari pe tonă, ofertele practicate pentru marfa fizică din regiune pornesc de la niveluri considerabil mai scăzute. Între timp, presiunea financiară a creditelor, achitarea furnizorilor și pregătirea noului ciclu agricol obligă adesea producătorul să accepte prețul disponibil.
Pentru agricultorul care a muncit un an, a recoltat și are grâul în depozit, diferența dintre cotațiile internaționale și oferta cumpărătorului este greu de acceptat. Vede prețuri de peste 260 dolari pe tonă pe piața europeană, dar primește o ofertă mult mai mică. Între timp, dobânda curge, furnizorii așteaptă plata, iar următorul ciclu agricol cere bani.
Traseul costurilor logistice și riscurile de transport
Diferența dintre prețul de pe bursă și oferta din gospodărie nu reprezintă doar marja comercială a intermediarului, ci reflectă o serie de cheltuieli reale. Din prețul realizabil la export se achită transportul rutier sau feroviar, manipularea în porturi, întocmirea documentelor, finanțarea și eventualele ajustări de calitate. La acestea se adaugă riscul întârzierilor pe coridoarele de tranzit.
Grâul din depozitul fermierului, grâul adus la Constanța și grâul încărcat pe navă au costuri diferite. Din prețul realizabil la export se achită transportul, manipularea, documentele, finanțarea și eventualele ajustări de calitate. Se adaugă riscul întârzierilor și marja comercială.
De asemenea, volatilitatea costurilor de transport naval pe Dunăre sau în Marea Neagră poate influența direct prețul final. Staționarea navelor în porturi generează costuri suplimentare de mii de dolari pe zi, sume pe care cumpărătorii le includ preventiv în ofertele lansate către producătorii locali.
Costul real al păstrării în stoc
Decizia fermierului de a păstra grâul în speranța unor prețuri mai bune implică un calcul economic riguros. La o dobândă anuală estimată pentru capitalul blocat, la costurile de depozitare și la pierderile inevitabile de masă sau calitate pe parcursul a șase luni, marfa trebuie să înregistreze o creștere substanțială doar pentru a acoperi aceste cheltuieli de mentenanță.
Sfatul Agral: Ce trebuie să facă fermierii
- Analizați cu atenție costul efectiv al depozitării pe termen mediu înainte de a refuza o ofertă curentă.
- Cunoașteți exact indicii de calitate ai producției (proteină, gluten, masă hectolitrică) pentru a obține o primă de preț corectă.
- Comparați ofertele cumpărătorilor în condiții identice de predare, regim de TVA și termene de plată.
Pentru o analiză detaliată a evoluției cotațiilor, consultați secțiunea dedicată de Piața Cerealelor & DAP Constanța.
Redacția AGRAL
