De ce o recoltă bună nu mai garantează profit: calculele amare ale fermierilor români

Pentru fermierii români, toamna nu reprezintă un sfârșit, ci un restart plin de speranță, dar și de prudență. Campania agricolă de toamnă presupune pregătirea terenului, achiziția semințelor, negocierea inputurilor și verificarea utilajelor, toate sub presiunea costurilor în creștere.

O mare vulnerabilitate a fermierului român este că achiziționează aproape toate inputurile la prețuri fixe – sămânța, îngrășămintele, motorina, utilajele, energia, forța de muncă și creditele – în timp ce prețul de vânzare al recoltei rămâne incert și adesea sub controlul pieței.

Acest dezechilibru face ca o recoltă bună să nu mai însemne automat un an prosper financiar. Chiar și cu hectare productive și hambare pline, un preț mic la poarta fermei transformă „producția bună” într-o „afacere precară”, ridicând întrebarea esențială: pentru cine este, de fapt, performanța agricolă?

Fermierii sunt forțați să privească dincolo de potențialul de producție, luând în considerare costul fiecărui hectar, rotația culturilor, disponibilitatea apei din sol și, mai ales, piața de desfacere. Nu mai putem construi agricultura doar pe speranța unui an mai bun, ci pe decizii strategice.

Agricultura are nevoie stringentă de predictibilitate, infrastructură modernă, politici agricole coerente, acces facil la finanțare și piețe echitabile, unde fermierul să nu mai fie veriga cea mai slabă. Este esențial ca munca celui care produce hrana să fie recunoscută ca o activitate economică fundamentală.

Milione de semințe, reprezentând banii fermei și munca fermierului, vor fi semănate în această toamnă, purtând promisiunea unei recolte. Însă, adevăratul profit se seamănă în deciziile inteligente, nu doar în pământ.