Prețul pâinii, o enigmă? ROMPAN dezvăluie de ce grâul contează mai puțin decât crezi și cine are puterea reală

Fermierii români sunt constant nemulțumiți de prețurile scăzute ale cerealelor, însă presiunea financiară nu se oprește la poarta fermelor. Aurel Popescu, președintele ROMPAN (Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase), explică de ce nici procesatorii nu au libertatea de a dicta prețul pâinii, fiind, la rândul lor, sub o presiune uriașă.

Din perspectiva industriei de morărit și panificație, prețurile actuale ale grâului sunt considerate favorabile pentru procesatori, chiar dacă pentru fermieri acestea sunt „ca acum trei ani” și au scăzut semnificativ. Aurel Popescu subliniază că grâul este o marfă influențată puternic de cotațiile bursiere internaționale, de care România nu poate face abstracție.

O soluție pentru degrevarea producătorilor agricoli ar fi achizițiile publice importante pentru constituirea rezervelor de stat, ceea ce ar prelua o parte din oferta mare de cereale de pe piață. Altfel, „piața merge. Nimeni nu se poate împotrivi prețului de bursă”, afirmă Aurel Popescu.

Contrar percepției că procesatorii și retailerii obțin marje mari, președintele ROMPAN atrage atenția că industria de panificație se confruntă cu presiuni considerabile. „Noi cumpărăm grâu, îl facem făină, făina o facem pâine și vindem la comercianți, care ne «capsează» și pe noi”.

Costurile de producție au crescut dramatic: de la 1 iulie s-au majorat salariile, iar prețul gazelor naturale a crescut cu 30%. La acestea se adaugă scumpirea energiei electrice și a carburanților, toate reprezentând cheltuieli suplimentare majore.

În ciuda acestor majorări, posibilitatea de a transfera costurile în prețul produsului finit este limitată, deoarece „exclusiv piața!” stabilește prețul pâinii. Există chiar și situații în care pâinea este vândută la prețuri extrem de mici, cum ar fi 90 de bani pentru produsele marca proprie a marilor retaileri.

Un preț de 90 de bani este imposibil să acopere costurile reale de producție, care sunt aproape de 2 lei în cel mai fericit caz. Această practică implică vânzarea în pierdere, exercitând o presiune insuportabilă asupra procesatorilor.

Prețul grâului influențează, desigur, prețul pâinii, însă reprezintă doar aproximativ 40% din cheltuielile unui procesator. Restul costurilor sunt generate de energie și forța de muncă, ceea ce înseamnă că o scădere a prețului grâului nu ar duce la o reducere proporțională a prețului final al pâinii.

Relația cu retailerii este complicată, deoarece procesatorii „suntem la mâna lor” atunci când solicită majorări de prețuri pe fondul creșterii salariilor, energiei sau combustibilului. Astfel, problema puterii de negociere este reală și pentru procesatori.

Pentru o funcționare sustenabilă și investiții pe termen lung, o marjă de profit de cel puțin 10% este necesară, conform Aurel Popescu. O marjă de 2-3% permite doar supraviețuirea, nu și dezvoltarea, punând industria în fața riscului de a nu rezista concentrării de capital.

În actualul sezon, diferența de preț dintre grâul de panificație și cel cu conținut sub 11,5% proteină ajunge la circa 20 de euro/tonă. Problema fermierilor este că nu se cunoaște cu exactitate proporția de grâu de calitate la momentul recoltării. Traderii exportă rapid grâul de panificație, lăsând procesatorii români cu o disponibilitate mai mare de grâu de calitate inferioară.